Poezii De Passiune

4)A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.
A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.

1)Seara se lasa,afara intuneric este,
Pe lumea asta e cineva ce te iubeste,
Te iubeste si pentru tine viata si-ar da
Pentru totdeauna ar vrea sa fie doar a ta.

Nu stiu de ce,dar lacrimile nu se mai opresc
Cat voi trai nu voi inceta sa te iubesc,
Voi inceta sa gresesc,voi inceta sa mai mint,
Vreau aproape de mine mereu sa te simt.

Te iubesc!

3)O minge de oinist purtăm
De vânăt roșu-n striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm
Și facem bile negre albe.

Se umflă și se lasă moale
Ca s-o simțim că o avem,
Pornește singură și moare
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.

Ea-ți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează
Ne frânge-n dragoste, spre dragi
Făr’ să se vaite, nu oftează.

Aleargă zile, ani, cu tine,
Să nu te lase fără sânge.
Câștigă cupe! Pierzi revine!
Chiar de-ai pierdut, ea nu se plânge.

Îți dă semnal de neputință
Când ai uitat s-o iei în seamă.
Ține la tine Și ea-i ființă!
Ți-e partener până la dramă.

Cu ea ne-alegem ce ne place;
Frumosul, bunul, sau destinul
Împunsături de simț ne face
Căci ea decide ce-i sublimul.

Se lasă greu La neplăcut
Se strânge! Dacă îi e frică
S-avântă-n ropot de bătut
Doar sfat îți dă, nimic nu strică.

Nici mari pretenții nu invocă;
Să ții la ea, așa cum ține
Căci e din suflet, nu e rocă
De tu-i vrei rău, ea îți vrea bine.

Se zbate singură în piept,
Lumină n-are, voce nu,
În dezvoltare e expert;
Dintr-un nimic, te-a făcut tu.

Țintit ai fost? Ea, ți-a spus, da!?
Căci doar ea știe ce se cade
Ai luat-o gaj. Nu se putea
Să te înșeli cu serenade!?

Te lasă, dacă vrei s-o schimbi,
Cum o soție ce-ai iubit.
În piept, pe alta poți să plimbi
Tu-al ei rămâi, la nesfârșit.

Și e fragilă și e dură.
Chiar de o pui în bloc de gheață
Te răsplătește cu căldură
Ți-e singurul, bilet de viață.